Nici nu-mi mai aduc aminte când m-am bucurat ultima dată de naționala României. Se prea poate să fi fost la acea victorie cu 1-0 în fața Olandei, meci jucat la Constanța, gol marcat de Goian... În extaz am fost la acel 3-2 cu Anglia de la Euro 2000. Cum să nu-ți fie dor de astfel de meciuri? Din păcate astăzi trebuie să ne bucurăm că batem cu 2-0 pe Luxemburg și facem egal cu Albania. Ar cam fi timpul să mai scoatem și noi capul în lume și nu am putea face lucrul ăsta mai bine decât printr-o victorie în fața Franței. Evident că un rezultat pozitiv cu Franța ar însemna surpiza acestei etape din preliminarii. Nu același lucru s-ar fi spus pe vremea Generației de Aur. Pe vremea aia reprezentam o forță, adversarii știau de frica noastră, acum trebuie doar să aibe grijă cu noi că s-ar putea să punem probleme. Deci, ce facem azi nea Piți? Ne bucurăm sau continuăm cu speranțe pentru mondialul din Brazilia?
Despre noi 
