Pentru că ne aflăm încă în această febră a bacalaureatului și pentru că sunt mulți elevi care citesc presa sportivă, ar trebui să stabilim de la capul locului ce este aceea o antiteză. Ei bine, dragi prieteni, acest cuvânt greoi este o figură de stil bazată pe opoziția dintre două idei, fenomene, situații, personaje, expresii etc., care se pun reciproc în relief.Acum, dacă tot ne aflăm în domeniul sportului, mai precis în cel al fotbalului, haideți să vedem antiteza dintre doi antrenori care au ieșit la rampă în ultima perioadă.
Primul este tehnicianul Gazului Metan din Mediaș, Cristi Pustai, un om de o modestie rară, însă un om de nota 10, iar celălalt este Victor Pițurcă, un personaj de o infatuare ieșită din comun, care nu acceptă nimic în afara dorințelor sale, deși acestea nu sunt tot timpul în concordanță cu realitatea.
În ceea ce-l privește pe bravul ardelean de la Mediaș, acesta a demonstrat încă din primul sezon al echipei Gaz Metan în primul eșalon fotbalistic al României, că fotbalul jucat cu inima, deschis, plăcut celui care plătește un bilet, n-a murit. Și a făcut asta an de an de la promovarea echipei. De apreciat este faptul că și după ce era să retrogradeze (cazul FC Argeș), Cristi Pustai nu și-a abandonat principiile, acelea de a oferi fotbalului frumusețe și spectatorului plăcere și entuziasm. De această dată a reușit, și de la an la an Gaz Metan a urcat în ierarhii. În ultimul sezon, dintr-o coincidență fericită și meritată până a urmă, Gazul a ajuns și într-o cupă europeană. Fiind o cvasidebutantă în Europa, normal că echipa n-a primit nicio șansă din partea publicului. Cu toate acestea, mulți au uitat un element esențial: Cristi Pustai. Ei bine, acest om a reușit o performanță greu de egalat de un antrenor aflat în situația lui. A dus Gazul până în play-off-ul Europa League, eliminând pe parcurs una dintre cele mai bune echipe din Germania, FSV Mainz, iar în meciul cu Austria Viena a fost la un gol de grupe. Și încă ceva, a realizat toate aceste lucruri fără jucători de bază, gen Eric, Muntean sau Pârvulescu.
Trecem acum la cel supranumit ”Satana” fotbalului românesc, alias Victor Pițurcă. În raport cu Pustai, Piți a beneficiat în cariera lui de absolut toate condițiile necesare alcăturii unei echipe naționale care SĂ JOACE FOTBAL. Dar ce a făcut el ? Nimic în sensul pozitiv! A preferat să recurgă la un joc fără cap și fără coadă, dar cu FUND, acel fund în poartă urât de toți iubitorii fotbalului! Am văzut asta în preliminariile Euro 2008 (atunci când norocul și arbitrajul l-au ajutat), la Euro 2008 (atunci când am jucat cu fundul în brațele lui Lobonț timp de 270 de minute) și am văzut acum 24 de ore, după meciul România-Franța de pe noul Național Arena.
Întrebare pe care ne-o punem acum este una cât se poate de simplă? De ce Cristi Pustai poate juca frumos și poate avea rezultate în condiții extrem de grele, iar celălalt sa faca exact opusul, deși are oportunitatea de a-si alege "crema" în alcătuirea echipei ? De ce ?
Răspunsul: după ratarea calificării la Campionatul Mondial din Brazilia 2014!
Despre noi 
