
Steaua a inceput in formula aproape obisnuita (singura noutate fiind Tatu) cu Tătăruşanu - Martinovic, Galamaz, Iliev, Latovlevici - Nicoliţă Bicfalvi, Brandan, Tănase - Tatu, Bilaşco.
Meciul a fost unul, cum s-ar zice in "forest", la discretia nemtilor, care au atacat poarta (ne)doritului Tatarusanu inca din primele secunde ale partidei.
In schimb, Steaua a fost o trupa de visatori, cu o linie de fundasi adormita, care a facut cel putin 5 pase cadou echipei germane.
Golul Stelei a venit din intamplare sau, mai bine zis, dintr-o balbaiala a arbitrului. Apropo de "cavaler", cred ca acesta a fost un bucatar pasionat de fotbal, si nu un arbitru cat de cat profesionist.
"Perla neagra" a ros-albastrilor, Tatu, a avut un joc foarte discret, cu maxim 2-3 atingeri de balon in prima repriza. Adevarul e ca nici nu a avut de la cine sa primeasca baloane utile, Cristi Tanase fiind de departe cel mai obosit jucator stelist.
Referitor la ceilalti prezenti pe teren, nimic nou, poate doar o intarire a afirmatiei conform careia Eric Bicfalvi s-a nascut si a disparut intr-un meci cu Poli Iasi din Ghencea. Si inca ceva, Mihai Costea nu trece deocamdata de valoarea afirmata de Piturca in acel celebru dialog cu fanii olteni, adica undeva in jurul a 100 de mii de dolari.
Scuza Stelei este aceea ca meciul a fost doar unul amical, al doilea din aceasta pauza competitionala. Cu toate acestea, se vede de la o posta faptul ca Ronny Levy mai are mult de munca la acest lot de jucatori destul de limitati din punct de vedere tehnic. Poate ca fanii vor avea rabdare cu activitatea israelianului, un tehnician cu ceva rezultate in spate, insa nu sunt convins ca "altcineva" din Ghencea, mult mai iute la prostii, va fi pe aceeasi lungime de unda.
foto