Marian Iancu este de departe una dintre cele mai antipatice figuri din fotbalul românesc. Nu știu dacă s-a făcut vreun top în acest sens, însă după ultima ediție de campionat, cred că patronul lui Poli le-a luat fața în topul anitpatiei unor personaje precum Meme, Jiji, Borcea sau Copos.Evenimentele care se petrec în aceste zile legate de neacordarea licenței clubului bănățean au adus din nou în prim plan războiul Iancu vs. FRF, Iancu vs. CCA, Iancu vs. Stan, Iancu vs. toată lumea. Opinia generală este una potrivnică șefului din Banat: Iancu bate câmpii sau, și mai pe românește ”gura bate curu”.
În ciuda acestei opinii, deja întipărite în memoria colectivă a iubitorului de fotbal, există și o analiză la rece care ar putea scoate la lumină și destul de multe cazuri în care Marian Iancu are dreptatea de partea sa. Haideți să vedem câteva situații:
1. Licența
Ceea ce se întâmplă în aceste zile cu licențierea clubului de pe Bega este o adevărată ”Scrisoare pierdută”. Astfel, după ce în primă instanță clubul primește licența, iar dovada este una incontestabilă, vine FRF-ul și i-o trage subit. Vinovatul pentru aceasta, strigă sus și tare Iancu, pare a fi unu pe nume Duru, care cică ar fi un incompetent. Adevărul legat de incompetența Duru-ului chiar nu putem aprecia unde este, însă la câți oameni jenant de repetenți sunt în România, n-ar fi exclus ca Iancu să aibă o fărâmă de dreptate.
2. Lupta cu Oțelul - arbitraje!
Atunci când Marian Iancu spune că Oțelul a fost clar favorizată de arbitrii are, nu 50%, nu 75%, ci 100% dreptate. Aceasta este clar și incontestabil. Am văzut cu toții Oțelul-Craiova 2-1, cu cele două goluri scandaloase ale moldovenilor sau Brănești-Oțelul 1-2, cu o altă mascaradă de gol marcat de campioană în prelungiri.
3. Lupta cu Oțelul - blaturi!
Nu trebuie să fii neaparat doctor într-ale fotbalului pentru a vedea ce diferență a fost între CFR-Vaslui 1-0 și CFR-Oțelul 0-1. Comparația dintre cele două meciuri, făcută printre alții și de Andrei Vochin, a scos la iveală lucruri de domeniul SF-ului: CFR-ul a avut vreo 10 ocazii cu FC Vaslui, respectiv doar 0, maxim 1, cu Oțelul.
4. Poli vs. Oțelul, head to head!
Mulți vin cu placa ”dacă Poli era bună, învingea Oțelul în meciul direct și cu asta basta”. Ei bine, nu e chiar așa, întrucât un campionat are 34 de etape, iar meciul direct nu valorează decât 3 puncte, astfel că ”grosul” vine din totul și cu totul altă parte. Ne-a demonstrat-o Steaua, care, deși a luat 0 puncte cu Dinamo în Liga 1, a terminat campionatul pe o poziție superioară ”câinilor”.
5. Poli sub Iancu, echipă de TOP!
Înainte de venirea lui Iancu în Timișoara, Poli AEK-ul lui Toni Doboș (sau Fulgerul Bragadiru mai popular) se bătea an de an la să scape de retrogradare și, printre altele, era bătută 1-8 acasă de Steaua. Astăzi, Poli se bate/se batea, cu șanse foarte mari an de an la podiumul Ligii 1.
sursa foto
Despre noi 
