Anul 1930 reprezintă un an important din fotbalul românesc din mai multe motive. Primul și cel mai important dintre ele este înțiințarea FRFA, adică Federația Română de Fotbal Ascociație în urma adunării FSSR, Federația Societăților Sportive Românești. Să nu se facă confuzie cu anul înființării FRF, trebuie să menționez faptul că în 1909 - anul pe care FRF l-a adoptat ca și an de naștere - este de fapt anul în care s-a înființat „Asociația cluburilor de foot-ball din România”. Nu continuu cu acest subiect pentru că nu reprezintă obiectul de studiu al acestui articol, astfel că în continuare vă invit să aflăm povestea României la primul Campionat Mondial din isotrie. Așadar activitatea internă și internațională a echipelor românești de fotbal va fi coordonată din acel an, 1930, de către FRFA.
Reprezentativa națională a României s-a înscris la începutul anului 1930 la primul Campionat Mondial din Uruguay, organizat la inițiativa președintelui FIFA din acel moment, Jules RImet.
Delegația română care s-a deplasat la Montevideo a fost compusă din 20 de persoane: 15 jucători - Lăpușneanu, Steiner, Burger, Țaco, Rafinsky, Vogl, FIeraru, Robe, Covaci, Deșu, Wetzer I, Stanciu, Barbu, Subășeanu și Zauber (portar de rezervă); ceilalți 5 delegați au fost - Paul Nedelcovici (vicepreședinte FRFA), Octav Luchide (secretar), Nae Lucescu (secretar pe probleme administrative), Costel Rădulescu (manager) și Bică Beilis (gazetar).
Delegația a plecat spre Genova cu trenul de Trieste în dimineața zilei de 18 iunie, la ora 08:05. După o călătorie de două zile cu trenul, ai noștri au ajuns la Genova. De aici, s-au îmbarcat pe vaporul de pasageri „Conte Verde” - descris ca „un adevărat hotel plutitor cu saloane de dans, sală de gimnastică, piscină, bibliotecă, etc”.
Delegația a plecat spre Genova cu trenul de Trieste în dimineața zilei de 18 iunie, la ora 08:05. După o călătorie de două zile cu trenul, ai noștri au ajuns la Genova. De aici, s-au îmbarcat pe vaporul de pasageri „Conte Verde” - descris ca „un adevărat hotel plutitor cu saloane de dans, sală de gimnastică, piscină, bibliotecă, etc”.
În portul Villefranche-sur-Mer, delegației române i s-a alăturat selecționața Franței în frunte cu președintele FIFA, Jules Rimet. Trebuie să spun că „zeița de aur” a fost transportată către Montevideo cu acest vapor. La Barcelona, României și Franței s-a alăturat echipa Belgiei dar și doi cavaleri ai fluierului belgieni - J. Langenus și I. Cristophe.
Drumul lung spre America de Sud a prilejuit diferite evenimente: „o ceremonie deosebită, urmată de un bal mascat. Pe uriașul transatlantic, atmosfera întreținută mai ales de fotbaliști era plină de veselie.” Românii noștrii făceau ce știau mai bine: învârtteau hora și jucau „fripta”, stârnind entuziasmul celorlalți pasageri.
Conte Verde ajunge la Montevideo pe 5 iulie 1930, după o escală la Rio de Janeiro. Celor trei reprezentative europene, România, Franța și Belgia i s-a alăturat și Iugoslavia. Aceștia au călătorit separat, cu vasul „Florida”, sub pavilion francez. Formațiile europene au avut parte de o primire călduroasă. Presa uruguayană folosea cuvinte aspre la adresa federațiilor din Anglia, Italia, Spania, Germania, Austria și altele care au refuzat să participe la acest campionat, invocând diferite motive. Românii însă au primit cuvinte de laudă. Ziarul „Imparcial” scria: „Românilor le datorăm participarea celorlalte țări europene. Ei au provocat în Europa curentul favorabil Campionatului Mondial. Ei, ca latini, au înțeles apelul nostru și lor le datorăm toată recunoștința!”
S-au alcătuit serii de câte trei echipe prin tragere la sorți, România fiind repartizată în grupă cu Uruguay și Peru. 14 iulie, primul meci împotriva selecționatei Peru. S-a jucat în fața a 2.500 spectatori pe stadionul Pacitos, care au aplaudat victoria României cu 3-1 (1-0 la pauză). România a terminat în 9 jucători după ce Steiner și Costică Stanciu s-au accidentat. Steiner s-a ales cu o fractură iar Stanciu cu rotula genunchiului dizlocată. Pe vremea aceea, după cum bine știti nu se puteau efectua înlocuiri în timpul meciului. România a aliniat următorul 11: Lăpușneanu - Burger, Steiner, Fieraru, Vogl, Rafinsky - Deșu, Covaci, Wetzer, Stanciu, Barbu.
Al doilea meci al României a fost cel împotriva tării gazdă, Uruguay, disputat pe 21 iulie pe stadionul „Centenario”, stadion ce a fost inagurat cu această ocazie, simbolizând 100 de ani de la independența țări. Toate scaunele tribunelor au fost ocupate, meciul jucându-se sub privile a peste 70.000 spectatori, dintre care 30.000 brazilieni. Partida a fost arbitrată de arbitrul brazilian Almeido Rego. În garnitura noastră, Steiner și Stanciu au fost înlocuiți de Țaco și Robe În prima repriză, uruguayenii ne-au dat patru goluri, unul dintre ele, marcat dintr-un off-side mare. Faza acestui gol a fost îndelung fluierată de spectatorii brazilieni. În repriza secundă, nu s-a mai întâmplat nimic deosebit, meciul terminându-se cu scorul de 4-0 pentru gazde.
Al doilea meci al României a fost cel împotriva tării gazdă, Uruguay, disputat pe 21 iulie pe stadionul „Centenario”, stadion ce a fost inagurat cu această ocazie, simbolizând 100 de ani de la independența țări. Toate scaunele tribunelor au fost ocupate, meciul jucându-se sub privile a peste 70.000 spectatori, dintre care 30.000 brazilieni. Partida a fost arbitrată de arbitrul brazilian Almeido Rego. În garnitura noastră, Steiner și Stanciu au fost înlocuiți de Țaco și Robe În prima repriză, uruguayenii ne-au dat patru goluri, unul dintre ele, marcat dintr-un off-side mare. Faza acestui gol a fost îndelung fluierată de spectatorii brazilieni. În repriza secundă, nu s-a mai întâmplat nimic deosebit, meciul terminându-se cu scorul de 4-0 pentru gazde.
Uruguay avea să fie și prima câștigătoare a priimului Campionat Mondial de fotbal din istorie, după ce a trecut în finală de Argentina cu scorul de 4-2. Delgația României s-a întors în țară la 17 august 1930, fiind primită cu „un entuziasm de nedescris”.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
sursă bibliografică: Mihai Flamaropol, Fotbal, cadran românesc, Ed. Sport-Turism, București 1986, pp. 65-69.
sursă foto: FIFA.com
Despre noi 
