Balada lui Lăcă'

Dupa ce in preajma Craciunului am venit in casele dumneavoastra cu Balada unui Luce mic, acum, o alta balada bate la portile fotbalului romanesc. Este vorba de Balada lui Lăcă'. Poate va intrebati de ce tocmai Lacatus. Ei bine, pentru ca se cere. Da, vremurile sunt nemiloase cu noi, cu ei, cu Marius Lacatus, a carui soarta este aproape de a fi pecetluita. Nu o sa mai intru in toate detaliile, cu MM, cu jiji si toti ceilalti factori, ci o sa va las sa cititi/vedeti/ascultati/memorati/huiduiti balada prospriu-zisa. Haideti sa-i dam drumul comentariului, strofa cu strofa, vers cu vers, a operei, una in spatele careia se gasesc Brian McFadden si a lui frumoasa sotie Delta Goodrem. Piesa se gaseste in partea de jos a paginii, play & read!

Strofa I: "Cine-i vinovat?"
You say your sorry but you don't cry
There you crawl with your head held high
Play the angel with the broken wings
Push my buttons and pull my strings
You keep talking me round, you keep talking me round
Leave me senseless
You put words in my mouth, you put words in my mouth
Till I'm defenceless
Inca din primul vers al baladei ne lovim de ceea ce criticii lirici numesc "paradoxul vinei", acel you say your sorry but you don't cry denota recunoasterea greselii de catre "cel de sus" (aka JJ) in fata lui Marius, insa cu toate acestea "boss-ul" nu varsa nicio lacrima. Apoi, ne izbim instantaneu de acest cuvant vesnic acuzat si de criticii de la CNCD, si ma refer aici la "crawl" care trimite la "motivul Giulestiului" mult mediatizat intre cluburile Steaua si Rapid. Urmeaza suprapersonificarea eroului nostru, care, luand rolul ingerului cu aripile frante, angel with the broken wings, isi acuza patronul de obisnuitele vorbe pe la spate. Ei bine, aceste vorbe aruncate in vant il lasa pe Laca senseless in clubul din Ghencea, adica 'un nimeni' cu alte cuvinte. Cu toate acestea, riposta imediata a lui Marius este una direct la obiect, ea remarcandu-se prin intemediul repetitiei you put words in my mouth, you put words in my mouth. Probabil ca aceste "words in Laca's mouth", coloborate cu venirea MM-ului duc la izolarea eroului nostru: Till I'm defenceless

Refren: Adio dar raman cu tine..."
My first mistake was loving you
My worst mistake was giving you a second chance
Cause you tore me up, and you called it love
You made a fool out of me
My last mistake thinking I wont made the same mistake again
Dupa cum bine se poate observa, refrenul baladei este unul alcatuit pe trepte, asa numitele "error steps" din literatura micro fotba listica culta. Acestea sunt:
1. Intr-o prima instanta, Marius isi da seama ca iubirea lui pentru club a fost o greseala, fapt pentru care, dupa cum bine stim a si fost indepartat
2. Apoi, o si mai mare deceptie a fost revenirea sa la culorile ros-albastre, cu toate riscurile aferente. Din pacate pentru el, din idolul tribunelor, ajunge un "fool". Aici va ofer si primul bonus, celor care veti avea de a face cu "balada lui Laca" la Bacalaureat, si anume, nu uitati sa precizati in comentariu "motivul prostului", unul des intalnit in baladele microbistice.
3. Ultima treapta este cea a cugetarii accentuate. Il vedem aici pe Laca stand pe ganduri, niste ganduri adanci si dureros de apasatoare pentru cariera sa prodigioasa (?!). In tot acest rastimp, in mintea eroului nostru circula o intrebare supra-existentiala, sau, cum o numeste Mircea Pioneza, motivul frunzei de artar: "sa ma duc, sa nu ma duc". Cum adica cine e Mircea Pioneza? Mana pe carte ca vine Bacuuuu!!!

Strofa II: "Speranta moare ultima..dar moare"
Some people learn but they never live
Lost the fight so they just forgive
See me reaching through an open flame
I feel alive when I'm burnt again
You keep dragging me down, you keep dragging me down
I'm drowning in you
Theres no hope for me now, theres no hope for me now
I should have walked away
Laca se uita-n jur, in stanga si-n dreapta, in sus si-n jos, in Banie in Giulesti, in Groapa, pana si in istorie, si vede cum colegi de breasla invata din greseli, some people learn, dar, in mod paradoxal ei nu rezista crizei de neuroni de la nivelul patronatului, si se sting unul cate unul - they never live. Toti, absolut toti se duc pe apa sambetei: Ilie, Piti, Viorel, Fane, Gelu, Menumorut s.a.m.d.
In ciuda acestei situatii de-a dreptul critice, Marius se arunca, precum Anna Lesko, in flacari, acolo unde viata pare vesnica, I feel alive when I'm burnt again

Finalul este unul demn de Harap-Alb. Toata lumea il trage pe Lacatus in prapastia umilintelor, lucru evidentiat de repetitia marca Gigi Bacovia You keep dragging me down, you keep dragging me down; cu o ultima rasuflare, inainte de sfarsitul mandatului, mintile par a-i fi revenit partial la cap: I should have walked away
Da, Marius, ar fi trebuit sa ne lasi!