Sa va spun foarte pe scurt cate ceva despre mine. M-am nascut acum 31 de ani intr-un orasel din sudul Romaniei. Inca de mic mi-a placut foarte mult sa alerg mingea de fotbal, fapt pentru care am inceput sa practic cu mare patima acest sport, cu speranta ca, poate, poate, intr-o zi voi fi si eu MARE. Dar, vremea copilariei a trecut, iar viata mea incepea sa devina treptat mult mai agitata. Sa o luam insa pas cu pas. Am debutat in fotbalul profesionist la FC Arges, un club de mare prestigiu in tara, nu neaparat prin numarul performantelor sale, ci mai ales prin prisma faptului ca acolo era antrenor legenda Nicolae Dobrin. Cu toate acestea, nu am ezitat sa-l infrunt pe Marele Dobrin. Mai mult, desi eu eram un nimeni, am avut tupeul sa refuz schimbarea la un meci contra Stelei.
Anii au trecut rapid, iar in scurt timp am ajuns acolo unde orice fotbalist de provincie viseaza, in Capitala. Din fericire, valoarea mea crestea meci de meci, fapt pentru care dupa doar 33 de meciuri jucate pentru Dinamo am atras atentia Europei, mai exact a marelui Inter Milano. Desi aveam certe calitati, nu eram inca 100% pregatit pentru mare performanta si am fost trimis la un nivel mai potrivit pentru potentialul meu, Hellas Verona, iar ulterior AC Parma. De la ultima aveau sa urmeze anii mei de gratie, rampa mea de lansare spre varful ice-berg-ului – Chelsea Londra.
Si uite ca am ajuns la Londra. Era un vis devenit realitatea. Pentru ca fericirea sa fie maxima, totul incepea perfect, gol la debutul pe Stamford Bridge, fani innebuniti, tribune arhipline strigandu-mi numele, bani, plus multe altele, intr-un cuvant – lux. Dar, poate ca s-au acumulat prea multe pentru tanarul din mine, prea multa faima venita peste noapte, si asta deoarece la nici doi ani de la transferul la Londra se deschidea o (prima) pagina neagra din cariera mea: Scandalul . Eram prea tanar, anturajul, mirajul banilor, faima, au fost factori decisivi in declinul meu, dar NU SCUZE. Mi-am asumat greseala, fapt pentru care am si fost suspendat pentru o perioada.
Am trecut asadar foarte repede de la extaz la agonie. Doi ani la Londra care incepeau ca un vis s-au sfarsit dezastruos pentru cariera mea. Si cine a fost de vina? EU. Din acel moment lumea mea parea ca s-a prabusit definitiv, insa nu a fost sa fie asa. Cand totul parea pierdut am primit o nesperata mana de ajutor din tara in care am devenit vedeta, Italia. Surprizator sau nu, cariera mea se relansa progresiv, mai intai “mana de ajutor” de la Juventus, apoi transferul la Florenta aveau sa ma transforme in noul Adrian Mutu…Dar, la inceputul anului 2010… Cam asta a fost foarte succinct (la persoana I) ceea ce am vazut eu la Adrian Mutu, din momentul lansarii sale in fotbalul mare si pana astazi. Am descoperit un Adrian Mutu foarte tupeist de-a lungul anilor, uneori in sens negativ (“Cine eşti tu, mă, să mă schimbi pe mine?” Mutu catre Dobrin la un meci Arges-Steaua in 1998), iar alteori in sens pozitiv ( nu pot uita meciurile senzationale si golurile de la Parma, Chelsea, Juventus, Fiorentina si Nationala Romaniei).
Poate ca va intrebati de ce nu am semnalat si scandalul din aceste zile in care este implicat Mutu, un scandal care, avand in vedere varsta fotbalistului, poate echivala cu sfarsitul carierei. Ei bine, totul pare foarte vag, scuzele si mai ales acuzele sunt multe si diversificate, fapt pentru care nu vreau sa ma pronunt, nu inca. Oricum, pentru Adrian Mutu prezumtia de nevinovatie a expirat in momentul consumului de cocaina. In fine, ce va fi, vom vedea si vom analiza. Vom vedea daca acel Mutu care tot in 1998 spunea despre Dobrin: ‘Cine e ăsta?”Să mă vedeţi pe mine când o să cresc’ s-a schimbat sau nu. Sa fie un nou drum de la extaz la agonie ?
(un articol pe care l-am scris in titanya pe data de 4 februarie 2010, imediat dupa scandalul „sibutramina”, deja arhicunoscut de toata lumea.)
La ora la care scriu, lui Mutu i-a expirat suspendarea, insa, din pacate, i-a ramas naravul, acel narav de copil prost crescut care, vorba aceea, „si-o cam cauta cu lumanarea”. Ultima isprava a fost (era sa zic KO-ul aplicat ospatarului, insa a mai rasarit una intre timp) scandalul cu antrenorul de la club, care, mai mult ca sigur, ii este fatal „briliantului”. Acum nu ne ramane decat sa pronosticam, nu viitoarea performanta din teren a „baiatului din Trivale”, ci urmatorul scandal.
Asadar, draga Adrian Mutu, am aflat cu totii raspunsul la indemnul tau din 1998 –„Să mă vedeţi pe mine când o să cresc”. Ai crescut, te-ai realizat, ai decazut, te-ai ridicat din nou, pentru ca imediat sa dai din nou cu capul de grinda, insa ai uitat un „mic” amanunt: „sa fii MARE!
Despre noi 
