Asta e Romania, dar aia nu e Italia

Fel si fel de analisti din presa sportiva, si nu numai, se arata extaziati de banalul rezultat de 1-1 de ieri seara dintre Romania si Italia. Este deja un deja-vu ceea ce vedem in media din tara in legatura cu "extraordinarul rezultat de ieri". Da' chiar, oare unde am mai vazut aceste reactii de optimism exagerat, nu cumva tot pe plaiurile mioritice? Ce ziceti de meciul cu Germania, acel 5-1 din Giulesti, meci care, conform prezicatorilor din presa "dadea semnele renasterii unei nationale puternice cu Mihaita Plesan in frunte". Ce a urmat stim cu totii: o nationala de loseri, care si-a continuat esecurile din preliminarii plus un Mihaita Plesan care s-a stins incet incet precum nocturna din Giulesti in meciul cu PSG. Si meciuri de genul "renastere" am mai avut. Au fost acele victorii 2-0 cu Cehia si 1-0 cu Olanda de la Constanta sau victoria 1-0 cu Spania din deplasare, aceasta ultima, desi un amical, facandu-l pe Victor Piturca sa fie incantat de "cele 3 puncte puse in joc"
Revenind la meciul de ieri, jucat intr-o localitate cu nume de carnat, Klagenfurt, nu putem decat sa analizam ceea ce am avut pe masa. Am avut asa:
1. Un meci amical. Absolut fara niciun sens si, mai ales fara nicio miza pentru nimeni. Este destul sa-l compari pe Balotelli de la Manchester City cu Balotelli de la nationala Italiei si vei realiza ca una-i una si alta-i alta.
2. Italia a jucat cu echipa a 3-a, cel putin o repriza. Dupa pauza a intrat si a doua. Va intrebati unde e prima? Ei bine, nu mai exista.
3. Cine e Italia in fotbalul mondial la aceasta ora? Un fel de echipa de pluton, care a avut un Campionat Mondial jenant. Cum altfel poti cataloga o echipa care nu poate invinge Noua Zeelanda?
Asadar, haideti sa incetam cu optimismul asta artificial. Nu de alta, dar vine meciul cu Bosnia, o echipa cu adevarat puternica, cu jucatori pe care noi inca nici nu-i visam a-i avea in Romania.