
Astazi, in Liga 1 sunt destul de putini antrenori straini. E vorba aceea cu "putini, dar buni", ei bine, nu si in acest caz, unde ei sunt "putini si foarte slabi". Trebuie doar sa ne aruncam privirille asupra celor 2 "eroi" de la CFR si FC Vaslui, care, incet incet reusesc sa risipeasca orice urma de speranta la vreo performanta interna, ca de cea internationala nici nu incape discutia. Primul, Mandorlini, are scuza ca a luat un titlu, si acela cu enorme emotii, desi are un lot peste nivelul Ligii 1. Cel de la Vaslui, Lopez Caro, cica ex-galactic se pare ca mai are nevoie de timp. In ritmul acesta, daca Porumboiu ii va acorda ragaz, ii va duce pe "plaiesii" moldoveni in esalonul secund.
Exista si o categorie de antrenori veniti de peste hotare care nu au fost lasati sa-si "definitiveze" tactica pe taramuri mioritice. Acestia sunt bine-cunoscutii Dario Bonetii, plecat de la Dinamo dupa scandalul cu nea Vasilica zis si Turcu' si Cristiano Bergodi, un om lovit de soarta, soarta numindu-se Becali si Copos. Sa nu uitam nici de "regretatul" Nicolo Napoli, un om batut de destinul oltenesc, de vreo 2-3 ori.
Au fost si antrenori care au lasat ceva in urma lor, precum Walter Zenga, caruia Steaua ii datoreaza o participare curajoasa in Cupa Uefa (titlul nu il atribui intrucat "culisele" au jucat un rol mai important decat antrenoratul pe acea vreme) si Oleg Protasov, care, desi a fost eliminat de Rosenborg in preliminarile Champions League, a adus un nou stil la Steaua, mai spectaculos, mai in viteza, mai pe poarta. Acest stil avea sa propulseze Steaua intr-o glorioasa campanie europeana. Imi amintesc cu placere acel Steaua - Lens 4-0 din grupele Uefa, absolut senzational. Din pacate, a urmat mandatul lui "Oli", unul, prolific la inceput datorita "ramasitelor" ucraineanului, si fara orizont ulterior, Steaua revenind la jocul plictisitor.