Se pare că fotbalul în Bucureşti s-a practicat începând cu anul 1893; grupuri de elevi de liceu sau tineri lucrători ai socităţilor străine, cu reprezentanţe în ţara noastră, amuzându-se în jocuri cu reguli şi cu mingi improvizate. Prima echipă de fotbal din capitală, Olimpia s-a înfiinţat în 1904, dar s-a constituit abia în 1907. La Ploieşti se înfiinţează în 1906 echipa Societăţii Româno-Americană care va activa şi în Bucureşti.
Prima cronică a unui meci disputat între două echipe bucureştene a fost publicată în nr. 6, din 4 decembrie a revistei „Din lumea sporturilor”, sub titlul „Matchul de foot-ball de la şosea”.
Duminică 2 Decembrie a avut loc pe platoul din faţa rondului al doilea, o interesantă partidă de foot-ball între Olympia societate de gimnastică germană şi Roma, societate sportivă, formată din muncitorii societăţii de petrol Romîno-Americană. Grupul societăţii Olympia purta veste roşii şi era sub conducerea d-lui Kutscher, grupul societăţii engleze Roma purtau veste albastre şi erau sub conducerea d-lui Middleton, englez. Jocul a început la orele 2 şi jumătate, şi s-a terminat la orele 4 şi jumătate. Grupul englez Roma a luat 7 puncte, iar cel german, Olympia, a luat numai un punct. Grupul englez a fost proclamat învingător.Roma s-a arătat cu adevărat superioară în luptă. Plini de agerime şi în ordinea cea mai perfectă, englezii se vedeau pretitundeni luptînd cîte odată trei englezi contra unui german. Grupului german i-a lipsit ordinea şi mai ales vigilenţa necesară pentru a urmări jocurile capricioase ale mingei, totuşi am observat printre dînşii luptători foarte isteţi. Pentru joia viitoare, grupul englez Roma a invitat la un match grupul sportiv al societăţii Colentina. Matchul acesta se anunţă foarte interesant întrucît lupta se angajează între două grupuri engleze.
Acest articol constituie certificatul de naştere al fotbalului bucureştean.
În toamna anului 1907, în Bucureşti existau trei echipe de fotbal, formate toate din jucători străini, toţi salariaţi ai unor întreprinderi cu capital englez sau german.
Tot în revista „Din lumea sporturilor”, în numărul următor a celui dintâi articol despre fotbal, redat mai sus, apare un articol numit „Practica foot-ball-ului”, cu intenţia de a clarifica unele amănunte cu privire la regulamentul jocului:
Precum se ştie, jocul constă în lupte ce se angajează între două partide. Fiecare partidă are cîte 11 luptători. Arena este un cîmp uneori cu o formă dreptunghiulară, lungă de 100 de metri. La ambele extrmităţi se află doi stîlpi înalţi de 2 metri şi 40, la distanţă unul de celalalt de metri 30, uniţi printr-o bară transversală astfel încît să dea aparenţa unor porţi aşezate faţă în faţă şi care se numeşte goal. În joc se întrebuinţează o minge mare de piele oavlă şi obiectul ambelor partide este de a face ca printr-o lovitură de picior, să se azvîrle mingea de mai multe ori prin goalul partidei adverse, iar partida care reuşeşte să scoată mingea de mai multe ori prin goalul partidei adverse, în intervalul de o oră şi jumătate, este proclamată triumfătoare de către arbitrul jocului, în aclamaţiile partidei învinse.
Această mostră de regulament sui generis al unui joc hibrid, fotbal şi rugby, mai mult deruta jucătorii şi dădea dureri de cap arbitrilor. De asemenea, aceste amănunte reliefează precaritatea cunoştiinţelor despre fotbal ale gazetarilor bucureşteni de la acea vreme.
Numele jucătorilor Olimpiei s-au păstrat în jurnalul lui Lazăr Breyer, astfel că echipa era formată din: Kutcher (căpitan), Winter, Kemeny, Viereck, Gross, Netzer, Wissen, Hinkel, Veroczy, Gebauer şi Breyer.
sursa foto: wikipedia.org
Despre noi 
