Era debutul noului sezon. Steaua pornea la drum cu un (aproape) nou lot de jucatori, un nou stil de joc si, mai ales, cu o noua atmosfera la echipa datorata exclusiv noului antrenor Victor Piturca. Rezultatele nu intarziau sa apara, si, dupa 2 etape, echipa avea punctaj maxim, e adevarat, cu ceva emotii (vezi meciul facut praf de Onica$), insa ceea ce conta era faptul ca echipa juca fotbal. Cu un prim “11” aproape conturat, viitorul parea in sfarsit sa surada iubitorilor de ros-albastru.Din pacate, asa cum este bine stiut, minunea n-a tinut mai mult de doua etape si, incepand cu etapa a 3-a s-a dat startul “inceputului de sfarsit”.
Intr-o prima etapa a degringoladei din Ghencea a aparut acest Ilie Dumitrescu, om elegant, mai mereu la +4 ace, posesor al unui limbaj cu nuante filosofice, insa un ZERO barat ca antrenor. La inceput lumea il considera o scula, ridicandu-l in slavi dupa acel 3-0 cu Vaslui, insa nimeni nu vedea faptul ca echipa lui Caro era una care nu juca nimic si, pe deasupra, tot ce juca Steaua purta inca amprenta fostului antrenor.
Ce a urmat dupa Vaslui a fost durere si, nu in ultimul rand, prostie. Echipa juca din ce in ce mai jalnic, iar lotul/primul 11 se schimba de la o zi la alta. Poate ca multi il considera pe Ienei un antrenor demodat, insa cu toate acestea el a fost primul care vedea cedarea lui Dorel Stoica in Banie, ca pe o mare greseala. In opinia mea, greseala a fost si dispensarea rapida de serviciile lui Pacurar. In fine, mintiile stralucitoare din ‘regatul’ aromanului' incepeau sa prinda contur.Si uite asa, dupa un interimar de 180 de minute al lui Eddy lu’ Puiu intre timp, treceam la o noua “domnie”, cea a lui Marius Lacatus. Vreau sa spun ca nu l-am considerat niciodata pe Lacatus ca fiind un 
mare antrenor, idee pe care mi-o mentin, insa il vedeam ca pe un barbat cu capul pe umeri. Ei bine, incep sa am dubii in ceea ce priveste si a doua remarca. In primul rand pentru ca a acceptat sa se umileasca pentru a 3-a oara, venind in Ghencea, si apoi pentru ca, odata venit, a inceput sa se supuna, ca sa nu fiu dur si sa zic “pupe”, mana stapanului. Ma refer in principal la tragerea pe linie moarta a tanarului Mihai Radut, ideea care, cred ca in exclusivitate, ii apartine altei persoane, insa idee pe care Marius a adoptat-o fara prea mari framantari.
mare antrenor, idee pe care mi-o mentin, insa il vedeam ca pe un barbat cu capul pe umeri. Ei bine, incep sa am dubii in ceea ce priveste si a doua remarca. In primul rand pentru ca a acceptat sa se umileasca pentru a 3-a oara, venind in Ghencea, si apoi pentru ca, odata venit, a inceput sa se supuna, ca sa nu fiu dur si sa zic “pupe”, mana stapanului. Ma refer in principal la tragerea pe linie moarta a tanarului Mihai Radut, ideea care, cred ca in exclusivitate, ii apartine altei persoane, insa idee pe care Marius a adoptat-o fara prea mari framantari.Sunt sigur ca tot in proportie de 100%, acel ‘cineva’ a decis si plecarile anterioare ale lui Stoica si Pacurar, si tot peste capul asa-zisilor antrenori de la echipa.
Intrebarea logica in aceasta situatie, este ce naiba au facut amatorii astia doi, Ilie si Laca, in tot acest timp. De ce nu au fost si ei barbati macar 5 minute si sa-i zica acelui individ: “Stop! Gigi, nebunule, opreste-te doua secunde! Am nevoie de acesti jucatori”. Chiar, oare de ce? Cred ca, asa cum Steaua e numai una, asa e si raspunsul, numai unul: pentru ca ambii sunt niste loseri.
Ilie si-a demonstrat foarte rapid aceasta “calitate”, pe Puiu Jr. nu-l mai luam in calcul, in timp ce Lacatus si-a anulat deja comanda la palton.
Oare cine va fi urmatorul...
Despre noi 
