10 ani fara Catalin Haldan

În primul rând vreau sa precizez faptul că nu sunt dinamovist, ba dimpotrivă, Dinamo este o echipa pe care probabil nu o voi susține niciodată, decât, poate, in circumstante deosebite in care va prima, nu-i așa, “interesul fotbalului românesc” . În ciuda acestei realități pe care, spre rușinea mea, îmi este greu spre imposibil să o schimb, ziua de 5 octombrie a fost și va rămâne in memoria mea o zi tristă, una în care Cătălin Hâldan spunea pentru totdeauna “Adio” gazonului de fotbal.

Imi amintesc acea zi așa cum îmi amintesc ziua de ieri. Tocmai venisem de la un meci din curtea școlii, când, imediat după ce am intrat în casă am deschis televizorul să văd știrile sportive. Atât pe antena1 cât și pe pro-tv, circula aceeași știre, aceeași blestemată știre conform căreia, simbolul lui Dinamo, Cătălin Hâldan, la numai 24 de ani, a murit chiar pe terenul de fotbal, în urma unui stop cardiac.

"Minutul 74 al partidei amicale Santierul Naval Oltenita -Dinamo.Scorul este 5-0 in favoarea oaspetilor, care, recupereaza o minge si se lanseaza in atac. Catalin Haldan pleaca de pe linia careului propriu de 16 metri catre centrul terenului, dar nu apuca sa faca decat cativa pasi. Cade in genunchi, pune mana pe fata, "care incepuse sa i se invineteasca" dupa cum spune Vali Nastase, apoi se prabuseste pe gazon." (fancludinamo). Acestea aveau sa fie ultimele clipe ale lui Cătălin Hâldan, care, din nefericire, in ciuda eforturilor staff-ului medical nu a mai putut fi salvat.
Așadar, zi tristă pentru suflarea dinamovistă și deopotrivă pentru toți iubitorii de fotbal din România.
A fost Cătălin Hâldan, jucătorul care a trăit pe un teren de fotbal, a suferit pe un teren de fotbal și, spre durerea tuturor, avea să-și dea și viata pe un teren de fotbal.

Dumnezeu să-l odihnească!