Un 2-3 in 'Umbra lui Trica'

Dupa 'Umbra lui Mircea la Cozia', o alta umbra, de aceasta mult mai intunecata, a aparut azi deasupra Turnu-Severinului la meciul U Craiova - CFR Cluj. Era un meci 'condimentat' cu toate ingredientele necesare unui spectacol mioritic: scandal si bataie in prealabil, legaturi cu trecutul ( se reaminteau infrangerile Rapidului si Nationalului de la Craiova) plus multe alte improscari de acest gen. Una peste alta meciul a inceput. Nici nu se aseaza bine in teren, ca cfr-istii clujeni se si vad 'altoiti' cu un neverosimil 2-0. Si pentru ca cerul prabusit peste clujeni sa fie si mai dureros, Hateganul scoate briceagul din buzunarul de la spate si face ca duelul sa devina unul 11 contra 10 in favoarea oltenilor care "inca" luptau cu piepturile goale in fata gloantelor "deocamdata" oarbe ale clujenilor. Si uite asa au trecut 45 de minute, surprinzatoare din punct de vedere al scorului, insa "inca" naturale. "Supranaturalul", pentru ca despre acest lucru ciudat vreau sa discut, a avut loc imediat dupa pauza, cand inexplicabil ( un cuvant pe care o sa-l vedeti 100% in presa sportiva din tara) 'juvetii" severineni au parut ca nu stiu incotro este poarta adversa. Era inca 2-0 si 11 contra 10, iar comentatorul partidei incepea deja sa anticipeze somnolenta ciudata a oltenilor lui ... era sa zic Trica, Wotte insa, cica era unu acolo pe banca, naiba stie cum il cheama. Haideti sa-l numim nea Valerica, Ionica sau Costica, nume populare prin zona. Una peste alta, un 2-0 linistitor, plus un om in plus pe teren aveau sa insemne scufundarea Stiintei si mai adanc in apele involburate ale zonei retrogradarii. Poate ca pe multi ii mira acest 2-3, considerandu-l unul, vai Doamne incredibil, 'interzis cardiacilor', insa pe mine, unul care am vazut integral repriza secunda (regret decizia luata) ma lasa rece sau mai bine zis imi provoaca greata. Nu fratilor, fotbalul romanesc nu s-a schimbat, e 100% bolnav, lipsit de orice spirit de fair-play, corectitudine sau cum vreti voi sa o numiti. Si am vazut asta la acest meci Craiova - CFR, cu scor 'ciudat', jucatori 'previzibili' plus un Hategan care mai degraba se numea Catavencu. Singurul lucru real in acest meci a fost suferinta acestui copil, Barboianu (probabil el nu a fost prieten cu Trica), care a parasit terenul in lacrimi, niste lacrimi oneste, ale unui copil care a jucat fotbal, acel fotbal curat, care isi consuma ultimele particule microscopice pe terenurile 'putrede' din Romania.